Peisajul montan al României are de toate. Diversitatea lui e susţinută de varietatea constituţiei geologice, a vegetaţiei, a altitudinii, de alternanţa anotimpurilor. Dar amprenta personalităţii sale este dată de umanizare. Felul în care oamenii s-au aşezat între munţi, şi-au întemeiat gospodării şi sate, au crescut animale şi au încercat să cultive câte ceva, au înnobilat locul cu credinţa lor şi cu dragostea de frumos, sporeşte farmecul peisajului şi îi conferă, precum semnătura unui artist plastic, unicitate în lume.
Sunt multe exemple la îndemână. Primul care vine în întâmpinare ar fi regiunea Munţilor Apuseni. Acolo, favorizat de înălţimile accesibile, totul este umanizat: stâncile izbucnesc din curţi, cheile râurilor se strecoară printre ogoare. Sau Maramureşul, chiar dacă crestele Rodnei trimit turmele în nori... Sau Oltenia de sub munte, Bucovina mânăstirilor... Ar fi fost ca în poveşti ca viaţa acestor ţinuturi să fie păstrată nealterată, să dăinuie ca o operă de artă, să ştim să preţuim aceste valori cizelate în timp. Dar... nu ne-a fost de ajuns. Oraşele au chemat oamneii în industrie. Resursele naturale "trebuie exploatate". Lumea modernă circulă rapid, pe asfalt, nu mai are timp de trecut muntele cu căruţa. E mult mai uşor să cumperi de la supermarket decât să cultivi... Şi aşa, o formă de civilizaţie trebuie să dispară! "Noroc că" procesul este întârziat de "inerţia"... tradiţiei!
Revenind la exemplele date anterior, ţinutul Munţilor Buzăului li se alătură cu brio!. Relieful este de o varietate ieşită din comun şi încă se modifică, sub ochii noştri.În plus, fiind una dintre cele mai întortochiate regiuni locuite, a fost un loc preferat de refugiu şi a păstrat, de aceea, urmele vieţuirii rupestre şi în sihăstrie mai mult ca oriunde în România. Aş fi dorit să-l pot prezenta în toată bogăţia sa, dar exact accesul dificil l-a individualizat încă o dată: poate fi socotit acum printre zonele în care procesul de depopulare, părăsirea caselor şi satelor, atinge un maxim. Dacă o călătorie pe aici te duce oricum înapoi în timp, sunt locuri în care trecerea timpul a îngheţat, într-o formă nostalgică...
Să trecem, împreună, prin vetrele unor foste sate.
Valea Teherăului
Sărari
La Călugăriţe (bei den Nonnen)
Stănila
Predeal
Oare aşa ne vom despărţi de valorile pe care satul de munte româneasc le-a creat?
Vom şti să le păstrăm pe cele care mai există?
Să ne dorim, în prag de sărbători, bunăstarea noastră şi a lor, să le avem alături şi în viitor, cînd timpul le va preţui şi mai tare.