O întoarcere în timp

de la Silvia Nedelea

Moisei: în Maramureș, cam pe unde se agață harta în cui. Dealuri, munți, păduri, poiene… și oameni. Oameni rămași locului, în general în vârstă, care cosesc fânul, cresc animale, prelucreaza lemnul… și așteapta oameni tineri, plecați prin alte țari la lucru, ce se întorc în august în concediu să îsi vadă părinții, cum au mai îmbătrânit, și copiii, cum au mai crescut.
La hramul Mânăstirii Moisei, pe 15 august, vin tineri și bătrâni din satele dinprejur, se intalesc la Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, respectând tradițiile și purtând cu mândrie costumul popular. Privind silueta bisericii și mulțimea colorată din jur ai sentimentul că te-ai întors în timp, acel timp dinaintea mașinilor 4x4, al muzicii la volum maxim și al telefoanelor mobile… Un cor numeros de copii și tineri cântă muzică religioasă. E ca în vis! Ne dezmeticim repede când lângă noi sună un telefon și un grup de fete chicotesc și își fac poze. Suntem prezenți, dar încercăm să ne facem neobservați...
La poale de munți semeți, ascuțiți, cu lacuri glaciare se află Mânăstirea Moisei (în centrul imaginii, două puncte mici: alb, vârful turlei bisericii, orange, un acoperișul de aramă).
Sate răspândite pe văi și dealuri în jurul mănăstirii Moisei (la ea duce drumul, în centrul imaginii).
În gospodării, fânul este pus la uscat.
Drumul spre mânăstire, aproximativ 3 km, urcă ușor, apoi coboară. Lumea merge pe jos, circulația auto fiind restricționată pe 15 august.
Să ajungem la mânăstire, chiar de Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, nu era în plan, pur și simplu s-a întâmplat.
De prin sate, vin copii cu steaguri cu icoane cusute manual.
Copii purtători de steag; sunt aleși de comunitatea lor să reprezinte biserica satului la sărbătoare.
Slujba are loc în biserica deschisă și este oficiată de numeroși preoți.
Ascultând slujba în picioare sau în genuchi.
Biserica din lemn, Biserica de zid si Biserica deschisă de la Mânăstirea Moisei; această mânăstire este considerată cea mai veche din Maramureș.
Vechea biserică, de lemn, a mânăstirii.
E cald deja și oamenii caută umbra.
O chilie veche, asaltată de mulțime.
Costumul tradițional cu camașa albă, fustă colorată și basma asortată. De zidurile bisericii stau sprijinite steagurile aduse.
Costumul cu zeghe (cu dungi orizontale negre și roșii) și trăistuța asortată, e și el specific Maramureșului.
Fetele cu fuste verzi poartă opinci din piele și ciorapi de lână, VARA!
Tot din tradiție fac parte și colierele din turtă dulce colorată.
Cu siguranță ei vor duce tradiția mai departe!
Oameni veniți de departe în pelerinaj. Am estimat 10.000 de persoane!!
Vor incăpea atâția oameni la masă?
Momentul întoarcerii delegațiilor de la mânăstire, odată cu sutele de mașini, devine o adevărată paradă a costumelor!
După atâtea ore în căldură si drum lung, mamaia se întoarce de la sărbătoare în pas vioi, cu zâmbetul pe buze. Oare a descoperit, cu adevărat, secretul vitalității?
zurück zur Startseite Kalender 2018