Li se spune "trovanţi"

Mă gândeam să încep această prezentare a unor trovanţi din România prin a le da o "definiţie", prin a descrie cum s-au format, din ce... şi alte semenea "detalii tehnice". Cum se pare că nici geologii nu au ajuns la o părere comună, prefer să renunţ, să nu vă mai răpesc astfel timpul care să vă rămână pentru a privi aceşti bolovani ciudaţi. Vom ştirbi mai puţin din misterul acestei opere de artă a naturii şi ne vom bucura mai mult admirând desăvârşirea formei lor.

Pentru start am ales cea mai cunoscută locaţie cu trovanţi din ţară, o râpă nisipoasă din Costeşti, Vâlcea. Este declarată rezervaţie naturală. Este interesant de menţionat că termenul "trovant" a fost introdus in lite­ratura de specia­litate de geologul român Gheorghe Munteanu Murgoci, în 1907, pornind de la sugestia cuvântului italian "trovanti", însemnând "copii găsiţi". Nemţii îi spun "Konkretion", englezii "concretion". Trebuie să recu­noaştem că metafora exprimată prin inter­mediul vorbei italiene trece aceste curio­zităţi geologice în domeniul artei, de care trovanţii chiar par să aparţină.

Aceste stânci rotunde iau naştere într-un sediment nisipos, precum cel pe care îl vedeţi aici, de unde întâm­plarea le scoate la lumină. Peste 80 % dintre refe­rinţele la trovanţii din România, şi mai ales ilustra­ţiile, îi au ca subiect pe cei din Vâlcea. Asta şi pentru că sunt foarte uşor accesibili, fiind chiar la mar­ginea şosele naţionale.

Doresc să vă aduc aici în atenţie alte asemena formaţiuni, cel puţin la fel de inte­resante, aflate în zona Curburii Carpa­ţilor. Trovanţii, numiţi şi "pietre care cresc", pot fi aruncaţi de miş­cările tectonice departe de locul în care s-au născut.

Un adevărat "grup statuar" îşi face, în ultimul timp, tot mai mult loc în peisajul public al tro­van­ţilor. Se numesc "Babele de la Ulmet" şi se găsesc deasupra satului cu acelaşi nume din com­ponenţa comunei Bozioru, de pe Valea Bălă­nesei, afluent stâng al Buzaului.

Dar nu numai grupul propriu-zis este de interes, ci şi întreaga muchie pe care se găseşte, ca şi culmea vecină. Dacă ne hotărâm să înfruntăm opoziţia ţepoasă a cătinei vom descoperi trovanţi de forme noi, surprin­zătoare, unii nedesprinşi încă din matriţa de formare, alţii aterizaţi singuri, parcă de nicăieri.

De cealaltă parte a Buzăului, în versantul drept al râului Bâsca Chiojdului, din contra­forţii muntelui ies la iveală alţi trovanţi. Formaţia ilus­trată mai jos poartă numele "Pie­trele Rotunde", aflat pe teritoriul comunei Chiojd. O adevă­rată demons­traţie de echi­libru, netul­burat, din fericire, de idei distruc­tive, pentru că poziţia îi apără: greu accesi­bili, în partea de sus a coastei dar mult sub culme, baricadaţi în zona compactă de cătină.