Am ales să vă prezint, de data asta, din zona Subcarpaților Buzăului, la care m-am mai oprit și în alte articole din Adventskalender, ceva cu valoare de simbol. Pentru că un pod poate să reprzinte foarte bine comunicarea între oameni. Pentru că, în această regiune, podurile, ca realizare umană, se integrează minunat în peisaj, exprimând și ingeniozitatea celor care, de multe ori cu mijloace modeste, au reușit să lege două maluri, înlesnind locuirea.
Podul suspenat este o formă minimală de a construi o trecere peste un râu, ceea ce se simte și când călcăm pe el, în legănatul ușor, ce poate deveni chiar amenințător, dacă nu știm să ne sincronizăm pașii.
Trecem acum chiar peste râul Buzău, despletit aici în două brațe. Cea de-a doua punte se vede ceva mai departe, în poză pe centru-dreapta și mai sus.Iată cum se succed cele două punți, peste maluri stâncoase și abrupte. Fiecare segment este lung de aproximativ 80 m.Dar sa traveram Buzăul și dintr-o singură punte, aceasta, din imagine, având mai bine de 200 m lungime. Este cel mai apropiat pod pietonal peste Buzău de Mănăstirea Cârnu, aflată pe dealul din față, la 3,5 km distanță.Este una dintre cele mai vechi punți, asemenea poduri fiind construite în anii dedupă cel de-al doilea război mondial. Trecerea timpului a lăsat urme, trebuie să fii atent unde pui piciorul, să nu rămâi fără suport.
Așa se vede, de lângă apă, podul cel lung ce facilitează accesul la Mănăstirea Cârnu.
Datorită lungimii, podul trebuie să plece de la capete cu o înălțime mai mare. De aceea trece, la început, chiar prin coroana copacilor!
Un pod similar se găsește în deptul localității Zaharești, de pe malul stâng al Buzăului.
Este construit în anii ’60, fiind, cu aproximativ 250 m, unul dintre cele mai lungi. Nu are o podea, pășești direct pe plasa din vergele de fier, cu ochiuri destul de largi, de aici destule emoții la traversare, dacă nu ești localnic. De altfel, podul a devenit, în sine, un obiectiv turistic.De pe malul drept, podul se ridică dintr-un zăvoi.Podul trece chiar peste o zona de cataracte, stâncile fiind acum acoperite de nivelul crescut al apei, rezultat în urma unor ploi abundente.
Înalțimea mare a podului și lipsa podelei compacte îți oferă oricum destule senzații tari, cu atât mai mult acum, peste ape învolburate.
Dar să urcăm mai spre munte. Un afluent al Buzăului, Bâsca Chiojdului, ne oferă mai multe ocazii de a întâlni poduri suspendate. Aici, pentru accesul auto într-un sat încă nu există pod, doar trecerea prin vadul apei. O punte sigur că trebuia să fie…
Ca în cazul anterior, dinspre o șosea asfaltată spre satul Olari poți trece râul doar cu pasul.De data asta, există și un al doilea pod suspendat.Odată ce ajungi pe malul cu satul, podul se prelungește printr-un crâng și te lasă să cobori pe ulița principală, care este albia unui pârâu!. De cele mai multe ori, poți să te strecori pe lângă firul de apă, dar cum o fi oare când plouă mai tare?
În Cătina găsim încă un pod mai lung de 200 m, cu mai multe bolți.E de o frumusețe austeră, fiind țesut, între cabluri, din mai multe feluri de plase. Îți lasă, totuși, un sentiment de siguranță.Cînd primăvara izbucnește cu putere în frunziș, podul devine o adevărată chemare la drumeție!.
Bâsca Chiojdului este unul dintre râurile din România care cară la vale cele mai mari cantități de piatră, raportate la volumul de apă.Peste albia plină de bolovani, fiecare punte are pitorescul ei.Sutem în localitatea Chiojdu, și privim amonte, spre vârfurile care încep să treacă de 1000 de metri. Putem ghici următorul pod suspendat, dar putem obsera și resturile unei punți, peste care râul s-a năpustit într-o zi de furtună.
Sărim acum, nu departe, în comuna Gura Teghii, ce se întinde pe alte râuri cu numele Bâsca, pe o lungime record în România, de peste 40 km. Din păcate, numele Bâsca nu are o etimologie precis stabilită, ar putea să însemne “cea care te vrăjește” cu frumusețea ei, ceea ce veți vedea că este adevărat. Să pornim chiar de sub munte, din satul Varlaam, de lângă o punte peste Bâsca Mare, acces pentru casele cuibărite pe stânci.Tot în Varlaam vine la întâlnire și Bâsca Mică. Iată o trecere aruncată peste ea. Vă puteți imagina că pe această punte, ce pare doar improvizată, mai trec și automobile?Prin unirea celor două Bâsce, din pozele de mai sus, rezultă Bâsca Rozilei, peste care ne legănăm acum, pe un arc de pod cu deschidere mai mare.Urmează o punte și mai lungă, aruncată peste apă prin fața unui bloc stâncos masiv, ce deviază cursul râului.La unele capete de pod sunt puse indicatoare: travesând pe aici veți putea ajunge în satul… În cazul de față destinația va fi comuna Colți, renumită pentru chihlimbar, exploatat cânva în mine, prezentat acum într-un muzeu. Până acolo vom avea de urcat munții din față, pe 500 m diferență de nivel, și de parcurs 11 km, pe jos, desigur. Dar asemenea poteci, tot mai rar folosite, dispar în ziua de azi, e mult mai comod să ajungi tot acolo cu mașina, ocolind pe asfalt, 33 km.
La capătul din aval al comunei Gura Teghii întâlnim această entuziastă dorință împlinită de a lega doi versanți.
Câteva case, de pe malul opus celui cu șosea, au acces, în zbor, la cel mai apropiat loc în care poți parca mașina.Ca purtați de o poveste vom încheia și noi incursiunea în lumea pitorească a podurilor suspendate din această parte de țară, sperând că realitatea le va permite în continuare să existe.
