Flăcări, vin și veselie!

Mărginimea Sibiului este o zonă frumoasă, care,așa cum sugerează și numele, înconjoară Sibiul, în inima Transilvaniei. Orașul este înconjurat de dealuri line, care la rândul lor sunt mărginite de maiestuoșii Munți Făgăraș.

Pe scurt, izolate de această barieră naturală, multe obiceiuri și tradiții ale strămoșilor noștri au supraviețuit, și se depun eforturi pentru ca acestea să nu fie uitate... chiar dacă, din păcate, adesea doar pentru turiști ...

În primăvara aceasta, am avut plăcerea de a fi martor la un astfel de obicei!

La Hopăițat!!!
(Inițial un obicei păgân, acest ritual invoca zeii pentru a dărui oamenilor o recoltă îmbelșugată.)

Și este sărbătorit exact așa de secole ... În ultima seară dinaintea începerii lungului post de Paște ...

După un ospăț copios, tinerii urcau pe dealurile din jurul satului, unde aprindeau focuri uriașe, ne-a explicat gazda noastră.

Așadar, se lasă încet seara ... Plini de anticipare, bine înfofoliți la temperaturile sub zero grade ale lunii februarie, micul grup de turiști pornește spre cel mai apropiat deal.

Gazda noastră, „nea Mitică”, aprinde un mare foc de tabără, ei bine, nu chiar atât de mare ...

Și acum devine interesant! Ni se dau tuturor torțe sau un fel de recipiente umplute cu ceva inflamabil. Și o înghițitură de vin fiert, ne ajută să ne încălzim. 🙂

Pe măsură ce se lasă întunericul, „nea Mitică” explică ritualul propriu-zis. Pe vremuri, când satele noastre erau încă populate de mulți tineri, acesta era un mod de a-si striga unii altora tot felul de lucruri sugestive de la foc la foc, (în timp ce învârteau făcliile), despre aventuri amoroase secrete, certuri, bârfe și așa mai departe ...

Așadar, ar trebui să inventăm niște zicători amuzante, altfel nu e deloc distractiv. De aceea și vinul fiert. 🙂

Mai întâi cu ezitare, apoi cu bucurie crescândă, se învârt torțe și praștii.

Și cu cât se golește mai mult termosul cu vin fiert (apropo, țuica fierbinte cu zahăr și piper este, de asemenea, foarte populară în România, și am o bănuială că mai circulă și un alt termos 🙂), cu atât strigătele devin mai puternice, mai ales ziceri de petrecere, mai greu cu inspirația, așa pe nepusă masă.

Am început să vedem dublu? Nu, unul după altul, încet-încet, cedează ...

Epuizați, dar fericiți, turiștii odinioară atât de respectabili, acum buni prieteni, se întorc clătinându-se la pensiune. Din cauza poleiului, să nu existe indoieli!!! 🙂

Mâine pornim spre noi aventuri ... Dar mai multe despre asta altă dată, poate totusi anul viitor?