Majoritatea oamenilor percep zilele de iarnă ca fiind terne și triste…
Se ascund în casele lor și visează despre primaveri și veri 😀
Există zile, când până și un mare oraș precum Timișoara își găsește liniștea. Parcă întreg orașul este cufundat într-o adâncă hibernare….
Zile în care nu scoți nici proverbialul câine în fața ușii!
Însă… eu vreau să vă transmit o invitație! Să vă îmbrăcați călduros și să mă însoțiți într-o plimbare pe malul Begăi, într-una din zilele rar de întâlnit în acest oraș.
Fără vorbărie, ascultați doar liniștea, întreruptă de propria respirație, în armonie cu ceața tot mai deasă.
Aerul înghețat se prelinge încetișor peste arbori și tufișuri.
Ca o nălucă, o ființă eterică trece peste pod.
Nicio altă mișcare nu se percepe. Câtă pace!
Doar pașii mei se pierd neauziți.
Cerul învăluie protector această lume.
Sunt pur și simplu fericită, vă puteți imagina ceva mai frumos? Decât o plimbare prin acest peisaj împodobit festiv?
Ca un răspuns la aceste gânduri, se aud clopotele catedralei de lângă parc.
