Astazi, Salina Ocnele Mari este o atractie turistica in care vizitatorii gasesc modalitati de a isi petrece timpul liber, in timp ce fac o cura de aerosoli salini.
De la spatiu de joaca pentru copii, la centrele de divertisment pentru adulti (amintesc aici de mese de tenis, teren de fotbal si handbal, cinematograf, vinoteca, restaurant) si continuand cu spatii amenajate special pentru istoria salinei, dar si lacas de cult ortodox in care functioneaza o mica biblioteca si un mic muzeu, ba chiar si o expozitie de arta, turistii nu se plictisesc pe arealul generos organizat de catre Exploatarea Miniera Rm. Valcea a SALROM.
Conceputa ca baza turistica in anul 2009, salina si-a marit spatiul dedicat publicului la anumite intervale de timp, accesul in interior facandu-se cu ajutorul autobuzelor.
Istoria locului, descrisa in documentele vremii, dar si in descoperirile arheologice, se leaga de exploatarea de sare, inca de pe vremea neoliticului.
In apropiere de salina, la cativa kilometri, se afla Cetatea Buridava dacica, important nod de legatura aflat in apropierea raului Olt.
De altfel, dupa cucerirea romana din secolul II e.n., romanii au construit o noua cetate Buridava, aflata chiar pe malul raului amintit mai sus si ale carei ramasite sunt vizibile si astazi.
Dar, asa cum titlul acestei postari, Salina Ocnele Mari a fost secolul trecut un loc de munca pentru cei care isi savarseau pedepsele in penitenciarul din localitate. Daca la inceput a fost centru de detentie de drept comun, dupa cea de a doua conflagratie mondiala, a devenit "centru de reeducare si inchisoare corectionala" pentru cei care devenisera indezirabili sau incomozi noii oranduiri socialiste.
Poate cel mai cunoscut nume care si-a pierdut ani din viata in numele reeducari si persoana care a cerut conditii mai bune, amenintand cu sinuciderea in masa a detinutilor, a fost Petre Tutea.
Cei care pierd pasii pe culoarele salinei, vor regasi un colt dedicat descrierii acestei istorii, dar si un mic loc in care trei sculpturi comemoreaza simbolic suferinta celor care au pierdut totul, mai putin, in opinia mea, CREDINTA.